Mănăstirea Voroneț

Mânăstirea Voroneț este situată în satul cu același nume, la 36 km de Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare. Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai patru luni și jumătate ceea ce constituie un record pentru acea vreme.
Legenda “originii” bisericii unește pe vecie douã mari personalitãți în destinul nostru național: ctitorul mãnãstirii Ștefan cel Mare și cuviosul pãrinte Daniil, primul stareț al mãnãstirii, unul din cei mai mari sfinți pe care i-a odrãslit pãmântul Moldovei, sihastru și duhovnic vestit.O sfântã candelã aprinsã vegheazã mormântul Sfântului Daniil Sihastru de unde obștea mãnãstirii ia binecuvântarea pentru slujbele de: dimineațã, dupã-amiazã, și de la miezul nopții.
Viata monahală s-a întrerupt in anul 1785 dupa anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic și s-a reluat în anul 1991, de data aceasta cu obște de călugărițe sub stareția Stavroforei Irina Pântescu.

Pictura

Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare, anul 1496. În scenele din altar și din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atenția mai ales: Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos).
Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești.